Mergand cu trenul

Am fost in vacanta de Paste la strabunici , am ales sa merg cu trenul si astfel am remarcat cat timp ai sa gandesti atunci cand nu poti face nimic decat sa astepti.Am comparat calatoria mea cu trenul cu o multitudine de ganduri ale omului asezata in imaginarul tren al vietii. Frenezia peisajelor inverzite si a dealurilor ondulate ma duce cu gandul la visele si sperantele oamenilor.Mi -am dat seama cat de dureros este modul in care traim, asteptand trenul vietii pentru a ajunge la destinatie ni se intampla sa ne urcam din greseala intr-un tren in care nu ar trebui , n-am vrea sa ne aflam dar uneori ne dam seama si sarim din mers, alte ori mergem pana la destinatie si realizam k am gresit.

Paradoxal , un tren pierdut ne poate ajuta mai mult decat credem . Ne dezvaluie si alte laturi ale vietii , ne provoaca sa descoperim noi solutii la problemele care ne framanta, ne face mai puternici … uneori, dupa o vreme, se intampla sa realizam ca trenul pe care il pierdusem nu era trenul nostru si ca ne-ar fi dus la o destinatie gresita. In viata putem pierde multe trenuri:ratarea admiterii la facultate, o alegere profesionala neinspirata, renuntarea la persoana care v-ar fi facut fericiti …
Voi ati pierdut vre un tren?